Prima postare facuta azi pentru acest blog ma duce la gandul la miile de ore petrecute in fata calculatorului. La Noptile in care imi pierdeam clipele de somn alunecand pe tastele de la calculator. Cuvinte fara rost, imagini surde insirate in timpanul unui surd ce nu poate atinge perfectiunea. Si, tarziu, m-am aruncat peste granitele imaginatiei si m-am pierdut in sunetul cald al greierilor de toamna.
Poate ca frigul de zilele astea a patruns prea aproape de sufletul unui "copil" uitat in timpurile copilariei. Poate ca e timpul sa ma ridic.
Si ... daca fac asta, pot oare sa-mi depasesc propria nevoie de cunoastere?
Azi.... maine.... sau poate peste timpurile noi ale unui deceniu zbuciumat de apele reci ale unui albastru de nedescris. Toate uitate, insirate, regasite si imbratisate.
Prima postare ramane dragostea unui blogger pentru eternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu