Noaptea alba ce am petrecut-o si-a pus amprenta pe ficatul meu care zbiara atat de surd incat somnul nu vrea sa mai vina.
Prea mult timp sau poate ca trupul mi-a imbatranit sub greutatea anilor. Nici eu nu mai stiu, si stau si-mi ating destinul imbracat in manitia de sarbatoare.
Se pare ca nu mai rezist asa cum o faceam pe vremuri, chiar si 72 ore treaz. Asa imi dau seama cat adevar se regaseste in spusele batraniilor care prevesteau ca odata cu trecerea anilor trece si rezistenta corpului.
Sunt fericit ca am putut lucra la ceva proiecte urgente care aveau nevoie de atentia mea, dar acum, somnul imi apasa pe ficat si il incolteste in oboseala ce se aseaza cu fiecare minut ce se scurge. Probabil ca ar trebuii sa dorm, dar nu inainte de a face aceasta postare.
Sicand stau sa-mi amintesc cati pasi a strabatut umbra mea azi si cati nori a cuprins mintea intr-o strigare uitata de odihna, parca-mi vad trupul plutind catre albatrul cerului infinit.
Acum nu stiu de ce aceasta postare melancolita, sa fie de la faptul ca am fost la facultate sau pentru ca am petrecut o noapte alba?
Cine mai stie in aceasta noapte tarzie, uitata de toti si toate?
Eu te las si iti urez o noapte linistita.
Tip: evita energizantele si cafeaua cateva saptamani...
RăspundețiȘtergere