Nu stiu cum este la tine, dar la mine uneori ma apuca un dor nebun de copilarie.
Si cand ma gandesc la asta parca simt si acum parfumul prajiturilor care abia acum se scot din cuptor.
Minunate mai erau timpurile cand vestitul Mos Craciun venea sa aduca darurile lui, asta dupa ce a parcurs nametii inalti cat stasina casei.
Si uite asa ma trezesc in visare si ador acele ganduri de demult. Mi-e dor de anii in care imi doream sa cresc si sa fac ce vreau eu. De cate ori nu am auzit *O sa faci cum vrei tu, dar cand vei ajunge mare*
Ce vremuri minunate ascundea copilaria cand uitam sa mai ajung acasa, uitam si ca trebuie sa mai ajung la masa de seara, si nu era de mirare ca mama ma astepta infuriata.
Cate amintiri, si atat de putin timp imi ramane acum ca adult.
Unde e oare copilaria cu parfumul ei de basm, cu prietenii din vecini, cu ghidusiile zilnice, cu micile prostioare pe care incercam sa le ascundem de adulti.
Ce ani frumosi, placute amintiri.
Si nu pot spune ca am fost un copil cuminte, si bunicul zicea * N-ai sa vezi copil cuminte si baba frumoasa*
Uite asa ne mai aducem aminte de copilarie, poate ca sufletul nostru se reântoarce la copilarie in fiecare noapte numai ca noi, dimineata uitam totul.
Sa ai o copilarie frumoasa si bucurie in suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu