Plecam de acasa, ajungem seara tarziu si ne trezim dimineata iara.
Ne uitam in jur, mergem obsedati catre visul succesului, frumusetii, spiritualismului si al altor forme create artificial.
Ne pierdem printre atat de multe dorinte personale pe care nu ni le mai aducem aminte cand le-am format.
Curios din fire, ma intreb, ce s-ar intampla daca nu ar mai exista publicitatea, macar pentru un an.
Cerem prea mult?
Nu stiu, insa ar fi interesant de urmarit cum s-ar schimba viata fiecarui individ in parte.
Traim intr-o societate care isi apara cu disperare obiceiurile pe care le-a format in atatia ani de stapanire sociala. Omul a devenit imperfect, chiar defect, si fericirea lui nu poate fi justificata decat prin cati bani sau cata apreciere are din partea altora.
Cea mai mare sursa de manipulare sociala raman sursele de informare in masa. Principala sursa ramane Televiziunea.
Am devenit absenti din propria realitate si ne bazam, tot mai des pe evaluarile pe care le fac cei din jurul nostru.
Un glas puternic se aude: " Eu nu fac asta"
Nici obiceiurile pe care le avem nu sunt influentate de realitatea sociala care ne inconjoara.
Orbul nu vede, insa simrurile lui se adapteaza la nevoile pe care le are.
Un copil izolat de lume nu va invata sa vorbeasca.
Intrebare fundamentala: " Poti sa te provoci singur sa verifici informatiile cu care intrii in contact zilnic?"
Citat, Andy Kafman: " Dezvoltarea nu se realizeaza prin supunere, ea isi are izvorul in puterea fiecaruia de a isi pune intrebari."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu