In ultimul timp imi uit timpul agatat de evenimente care se succed cu o viteza pe care trupul nu o mai poate retine.
Si ma uit cum tara asta se clatina sub greutatea anilor de rusine pe care ii traim parca mult prea des. Romanul e satul, in fiecare zi, de aceiasi melodie inselatoare a strabunilor ce striga #maine va fi maim bine.
Domnilor noi traim azi nu maine. Copii copiilor nostrii poate, si este un poate mare, vor mai traii in aceasta rusine a gerurilor unor timpuri care, oficial sunt deja apuse, dar noi nu le simtim.
S-au plictisit #narozii sa mai plateasca tribut pentru propria asuprire.
Se uita imperile la noi si rad cand vad cum ne plecam capul la orice adiere de vant.
Sa vina ploaia, poate ca ea ne va mai scapa de seceta de cinste si culoare care s-a pierdut in propria istorie a timpurilor.
#Capul plecat sabia nu-l taie, suna un proverb apus in ceata timpului.
Oare ce ne facem cand capul plecat este insasi varful muntelui care ar trebuii sa ne apere de noptile din afara.
#Platim cu viata noastra, platim cu sangele copiilor ce inca nu s-au nascut.
#Ma uit la tine trist #norod si ma intreb cand vei mai zambi?
O seara minunata iti doresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu